Particularitatile comunei Barsana

Comunei Barsana i se mai spune „Muntele Athos de Maramureş” dat fiind particularitatile ortodoxe ale sale.
Unii ii mai spun „perla Văii Izei”, dat fiind frumusetea locului.

Bârsana este una dintre cele mai frumoase şi mai „peţite” comune maramureşene de către turişti.
Are cele mai vechi şi importante lăcaşuri de cult de pe Valea Izei, cele mai multe legende şi poveşti, cei mai mulţi meşteri, cele mai multe pensiuni.

Comuna Bârsana ar putea conduce detaşat într-un top al recordurilor de Maramureş.

Cele mai importante obiective turistice, pe lângă peisagistică, multitudinea datinilor, sculptură (ca element decorativ şi nu numai) sunt:

Biserica de lemn UNESCO

biserica-lemn-barsana
Biserica din Bârsana are hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică şi este inclusă în patrimoniul universal datorită picturii interioare, de o valoare inestimabilă. Legenda începe în jurul anului 1711, când Ioan Ştefanca (un preot văduv care s-a retras pe Valea Slătioarei, împreună cu fiul său, Gavril) a construit o biserică de lemn. Mai târziu, Gavril a devenit episcop şi a mutat biserica pe platoul actualei mănăstiri din Bârsana, transformând-o în schit. Însă în jurul anului 1780, călugării au părăsit schitul, îndreptându-se către o mănăstire din Neamţ, iar biserica a fost închisă. Pentru a nu fi lăsată în paragină, sătenii au mutat-o pe Dealul Jbarului, în cimitirul unde erau înmormântaţi ciumaţii.
O altă dată de referinţă este estimată la 1805-1808. Atunci, Toader Hodor, din Vişeu de Mijloc şi Ioan Plohod, din Dragomireşti (doi ţărani, pictori de biserici) au pictat interiorul bisericii. Rezultatul: cel mai coerent ansamblu decorativ din Maramureş, reprezentat de singura pictură naivă cu elemente baroc.

Mănăstirea „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli”

manastirea-barsana-popular
Locul pe care a existat vechea mănăstire din Bârsana a fost ocupat de o livadă. După al doilea Război Mondial, locul a intrat în posesia parohiei, iar partea de lângă drum a fost dată mai multor familii, care şi-au construit acolo locuinţe. Terenul situat mai sus, pe „terasa” dealului, a rămas însă neocupat. În 1991, bârsănenii au decis să ridice o nouă mănăstire pe locul celei vechi şi au început să adune lemne pentru biserică. În 1993, Prea Sfinţitul Iustinian, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a sfinţit piatra de temelie a noii biserici a mănăstirii.

S-a stabilit că mănăstirea va avea hramul Soborul Sfinţilor 12 Apostoli. În ziua de miercuri, 30 iunie 1993, s-a prăznuit pentru prima dată hramul noii mănăstiri. În aceeaşi zi, în cuvântul de învăţătură adresat mulţimii, Prea Sfinţitul Justinian a amintit hotărârea că la Bârsana va fi mănăstire de maici. Un an mai târziu, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului a prezentat-o pe monaha Filofteia Oltean ca viitoare stareţă a mănăstirii.